duminică, 17 iunie 2012

Poveste...pe malul Lacului Ciorbesti (Iasi)

Aproape ora 5 dimineaţa...începe să răsară soarele peste Lacul Ciorbeşti
















Pescarii au deja 2 ore de când stau cu undiţa în baltă...
















Lacul începe să se dezmorţească...






















linişte profundă...
















...totul pare pustiu în această oază de tăcere
















încep să-şi facă apariţia insectele, dornice de căldura soarelui






















un pâlc de copaci...

















...şi aburul ce învăluie lacul şi împrejurimile...






















...dau peisajului o savoare de mister















pe mal, un petic de papură..
















...iar de după acel pâlc îşi fac apariţia, maiestuoase, 2 lebede, apoi...














...încă una...
















...lor li se adaugă 2 lişiţe, şi...
















...deodată, tot lacul pare un colţ de Deltă
















nu lipsesc nici raţele sălbatice






















...departe de vuietul oraşului...
















...lebedele stau la sfat...
















...primind în preajma lor şi tovărăşia lişiţelor
















un stârc survolează oglinda lacului...













... în căutarea unui mic dejun...






















...iar raţele încep hârjoana...
















doar lebedele îşi văd mai departe, tacticoase şi cu o nobilă "aroganţă", de tabieturile lor matinale...
















...croind cărări pe luciul apei
















...precum nişte corăbii albe, cu pânzele lăsate
















un moment de vitalitate...
















...şi altul de tandreţe în public
















...apoi, discret, în pereche. Linişte... să nu le tulburăm...















Peisaj luxuriant cu lebede...













...ţi unul arid, pe mal...
















...unde oamenii au lăsat doar urme...
















...şi umbre...





















Soarele începe să dogorească şi nu e decât ora 9.
















Suficient pentru ca păianjenii să-şi ţese pânza...






















...iar egretele să-şi facă deja siesta de după micul dejun






















...alţii încă vânează...















chiar dacă pescarii îşi abandonează, rând pe rând, plasele...























scaunele...















...îşi fac bilanţul zilei sau...
















încă mai speră la marea captură















Ziua se apropie de amiază şi toţi se retrag, rapid...






















...în corturi sau...






















...pe afară...















Soarele amiezii moleşeşte...
















E cazul să încheiem această zi toridă, de vară...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu